Traditia purtarii martisorului! Ce este martisorul?

S-a dus şi luna februarie...mai întoarcem o filă din calendar...
şi a venit primăvara! Asta pentru că românii sărbatoresc venirea primaverii într-un mod unic, la începutul lunii martie. După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an şi se celebra sărbatoarea "Matronalia" la care se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

An de an de 1 Martie ne recăpătăm speranţa, optimismul, credinţa în mai bine şi sporul în toate. Martie este momentul în care oamenii încep să caute primul ghiocel, ca semn al venirii primăverii cu adevărat. Acum frigul începe să se împletească cu razele soarelui, întunericul cu lumina şi după o iarnă grea cu omăt mare învinge viaţa, primăvara, soarele. Acest triumf al reânvierii şi regenerării este invocat prin Marţişorul pe care-l dăruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim să le aducă fericire şi noroc.

Probabil toţi ştiu că de 1 Martie dăruim mărţisoare sau primim mici simboluri ale primăverii, marţişoarele, dar probabil puţini dintre noi cunosc povestea marţişorului ori s-au intrebat ce simbolizează şi de unde a pornit obiceiul ,,purtatul mărţişorului"...

CE ESTE MĂRŢIŞORUL?
Semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii,al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început mărţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu aparea sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă. Acum mărgelele frumos colorate, ceramica şi florile le-au luat locul.

CUM A APĂRUT MĂRŢIŞORUL?
Ei bine...iată povestea mărţişorului... Odată soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Pâna şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

CARE SUNT ORIGINILE MĂRŢIŞORULUI?
La originile mărţişorului a stat o monedă de aur sau de argint, după alte surse, la care se ataşa o sfoară făcută din două fire răsucite, una roşie şi alta albă ( sau alb şi negru), ce semnificau lupta vieţii asupra morţii, a sănătaţii împotriva bolii şi care era purtată în general de persoanele sensibile (copii şi fetele tinere). Exista credinţa, conform căreia, această amuletă aducea noroc şi fericire.

PRIMUL MĂRŢIŞOR
Poate o să râdeţi...dar legenda mărţişorului spune că: umblând cu oile prin pădure şi torcând lâna din furcă Baba Dochia a găsit o pară, i-a făcut o "bortă" şi a legat-o cu un fir de aţă, asta se întâmpla într-o zi de 1 Martie şi de atunci s-a extins obiceiul. Însă despre mărţişor a început să se vorbească mai tarziu, primele informaţii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai`